Personal · Travel

5 MOTIVE pentru care mi-a fost dor de casă când am locuit în Maroc

     17-Magic-of-Morocco_MainPic_1

     Am iubit Marocul încă din primele zile petrecute acolo și m-am bucurat de fiecare moment în parte, însă, așa cum este normal, am început să duc dorul micilor lucruri care acasă mă făceau fericită sau creșteau nivelul de confort și la care aici nu am avut acces. Nu cred că este necesar să menționez cât mi-a fost de dor de familie și de cei dragi sau de animăluțele mele pentru că bănuiesc că se subînțelege. În schimb, vreau să vă vorbesc despre lucrurile materiale care mi-au lipsit.

 

Cafeaua

     Nu sunt o consumatoare înfocată a cafelei, dar îmi place să savurez un Cappuccino bun, un Latte Macchiato călduț sau o ceașcă imensă de Latte condimentat. Imi place să testez diferitele arome ale cafelei și să simt textura plăcută a unei spume de lapte bine făcută, lucruri de care însă nu m-am putut bucura în Fès. Acolo oamenii consumă în general cafea neagră care nu a fost nici pe departe cea mai gustoasă pe care am încercat-o vreodată. Am încercat și Cappuccinouri și  Café Lattes, dar au fost cele mai proaste pe care le-am băut vreodată. Toate păreau a avea shotul de espresso diluat, spuma, respectiv crema de lapte au lipsit aproape cu desăvârșire, iar de cele mai multe ori băutura ajungea la mine aproape rece. Singura dată când m-am putut bucura de cafea a fost când am vizitat Casablanca și am trecut pe la un Starbucks *cete de îngeri au cântat*. În  Fès dacă voiam să servesc o cafea decentă, atenție, decentă nu bună, mergeam la mall, de cele mai multe ori la Costa Coffee. Acestea fiind spuse, cred că e lesne de înțeles de ce am devenit bună prietenă cu cafeaua 3 în 1.

 

Mâncarea

     Bineînțeles că nu se putea să nu îmi lipsească mâncarea preferată de acasă, în special supele. Am încercat să le gătesc și acolo, însă gustul ingredientelor de bază diferea față de cel de la noi, așa că și rezultatul final nu era îmbucurător. Totuși, aceasta nu a fost cea mai mare problemă a mea, ci varietatea meniurilor vegetariene. Marocanii sunt mari consumatori de carne și e dificil să găsești restaurante unde să dispună de meniuri vegetariene diversificate. Cred că nu e nevoie să folosesc mai mult de zece degete pentru a număra felurile de mâncare pe care le-am mâncat cât am locuit acolo. Viață lungă Adasului (un fel de supă cremă de linte) și Bissarei (tot un fel de supă cremă făcută din bob verde).

 

Excesul

     Să călătorești sau să te muți într-o altă țară nu îți prea permite să iei cu tine toate lucrurile tale preferate. Au fost momente când mi-a fost dor să pot alege dintre cinci nuanțe diferite ale aceleași culori a aceleași cămăși, sau să îmi asortez culoarea pantofilor cu restul ținutei și nu doar să am încălțăminte neagră și albă pe principiul că se potrivește cu orice. Mi-a lipsit uneori să am la îndemâna un rimel pentru volum, unul pentru alungire și un altul pentru curbarea genelor, un număr infinit de rujuri sau o duzină de creioane pentru ochi. Știu că a învăța să trăiesc cu mai puține lucruri materiale mă va face o persoană mai puternică în cele din urmă, dar asta nu mi-a redus absolut deloc dorința de a deține o varietate mai mare de geluri de duș sau de parfumuri.

 

Internet de calitate și de mare viteză

     Este cunoscut faptul că internetul din România este unul dintre cele mai bune din lume, lucru de care mi-am dat seama și pe care am început să îl apreciez anul trecut după ce am petrecut două luni în Bulgaria. Pe atunci credeam că petrecând majoritatea timpului în zona rurală bulgară a fost motivul pentru internetul cu viteză scăzută, dar în Fès mi s-a confirmat faptul că internetul românesc zboară, vorba vine. Nu mă înțelegeți greșit, pentru 20euro/lună m-am bucurat de o viteză decentă, însă pentru aceeași sumă la noi m-aș fi simțit ca o prințesă a internetului. De cele mai multe ori nu am întâmpinat probleme când a venit vorba de o căutare pe Google sau de o sesiune de scroll pe Facebook, dar au existat momente când să dau upload la o poză sau să mă uit la un film online chiar s-au dovedit a fi o problemă.

 

Viața după 10 seara

     Nu sunt genul de persoană petrecăreață, dar din când în când îmi place să mă bucur de o seară de vineri în oraș. Existau cluburi în Fès, însă deloc variate și nu m-am simțit confortabil în niciunul. Funny story: am vrut să merg la un moment dat într-un club care se numea Afro Club sau petrecerea se numea Afro ceva și nu am fost lăsată să intru pe motiv că, citez, “e pentru negrii, iar tu nu ești neagră”. Dar după cum spuneam nu sunt o cine știe ce petrecăreață așa că mersul în club a fost una dintre cele mai mici probleme ale mele. Ce mi-a lipsit cu adevărat au fost plimbările de seară sau chiar din timpul nopții și ieșitul în cafenele seara târziu. Nu am avut parte de așa ceva, deoarece în primul rând nu e prea sigur să te plimbi pe străzile de acolo după ce se lasă întunericul, iar în al doilea rând cafenelele închid la ora 22.00 sau 23.00 în cel mai fericit caz.

Sursă foto: www.alexanderroberts.com

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s